In Antichitate, frumusetea insemna, in primul rand, ritual. Egiptul era recunoscut pentru importanta acordata ingrijirii, pentru cremele, fardurile si parfumurile din ingrediente naturale a caror retete au ajuns pana in zilele noastre.Femeile acordau o atentie deosebita atat ingrijirii trupului, cat si machiajului. Egiptenii foloseau apa minerala pentru clatirea parului alaturi de masti corporale si faciale din argila. Isi exfoliau trupul cu nisip, apoi il hidratau cu ulei de masline, pentru a pastra pielea catifelata si tanara. Khol-ul negru se folosea din abundenta, la fel si fardurile verzi si albastre pentru ochi. De asemenea, utilizau un mascara primitiv care era, de fapt, khol dizolvat. Frumoasele Egiptului obisnuiau sa-siprelungeasca machiajul ochilor spre tample, pentru a le da forma migdalei. Atat nobilii cat si sclavii isi pudrau fata si decolteul in culori solare, stralucitoare, cu diferite irizatii. Isi colorau adesea unghiile mainilor si picioarelor cu henna, care era folosita si pentru a vopsi parul alb. Parfumul era dat de uleiurile esentiale de migdale. Sapunul era folosit la ei inca din anul 1500 I.Hr. si era alcatuit din ulei animal, vegetal si sare. Arsurile si micile rani erau tratate cu planta de aloe vera. Mai mult, detestau parul de pe corp si de pe fata, asa ca obisnuiau sa se epileze total. In schimb, parul de cap, tratat cu grija, era considerat o arta. Inca din acea perioada, se purtau peruci si extensii prinse cu grija, atat de femei cat si de catre barbati.